Noutati

De ce apare gudronul în cazanele cu lemne

de 5 min citire
Cazan pe lemne cu ușa deschisă, lemne care ard în focar și depuneri de funingine pe pereții metalici

Stratul negru, lipicios pe care îl găsești pe pereții cazanului sau în coș nu e doar funingine obișnuită. Este gudron, numit uneori și creozot, și apare atunci când lemnul nu arde complet. Problema e des întâlnită iarna, mai ales când cazanul e ținut la putere mică sau când lemnele sunt încă ude. Iată de ce apare gudronul în cazanele cu lemne, ce riscuri aduce și ce poți face ca să îl eviti.

Ce este gudronul din cazanul pe lemne

Gudronul este o substanță vâscoasă, neagră și inflamabilă, formată din vapori și particule care nu au ars până la capăt. Când gazele de ardere se răcesc pe pereții mai reci ai cazanului sau ai coșului, acești vapori condensează și se lipesc de metal, ca un strat de smoală. Dacă e lăsat acolo, se întărește, îngroașă canalele de fum și devine tot mai greu de curățat. Spre deosebire de cenușa uscată, gudronul aderă, corodează metalul și, în coș, poate lua foc.

De ce apare gudronul în cazanele cu lemne

Cauza de fond este arderea incompletă. În practică, aceasta apare din câteva greșeli destul de comune.

Lemne prea umede

Lemnul proaspăt tăiat are adesea o umiditate de 40–50%. Dacă îl bagi așa în cazan, o parte din căldură se duce pe evaporarea apei, temperatura de ardere scade, iar fumul iese greu, plin de vapori care se depun ca gudron. Pragul important este în jur de 20%: peste această umiditate, formarea gudronului crește vizibil. Ideal este un lemn uscat, cu 12–20% umiditate, după 1–2 ani de depozitare la adăpost, cu aerisire.

Temperatura de ardere prea joasă

Dacă focul mocnește, gazele volatile din lemn nu ard complet. Temperatura gazelor de evacuare ar trebui să rămână suficient de ridicată, de regulă peste circa 120°C, ca vaporii să nu condenseze în cazan sau în coș. Un foc ținut „la minim” toată noaptea este una dintre cele mai sigure rețete pentru gudron în cazanele cu lemne.

Aerul prea închis și cazanul supradimensionat

Când închizi prea mult clapetele ca să ții cazanul „în viață” cu puțin combustibil, oxigenul nu mai ajunge pentru o ardere curată. Același efect apare când un cazan supradimensionat pentru casă lucrează mereu la sarcină redusă: tirajul scade, temperatura gazelor coboară, iar gudronul se adună.

Apa de retur prea rece

Dacă apa care se întoarce din calorifere în cazan e prea rece, pereții focarului rămân reci. Pe ei se formează condens acid și gudron, care atacă metalul. De aceea producătorii cer, de obicei, o temperatură pe retur de cel puțin circa 60°C (unele manuale menționează 55–65°C) și o temperatură de lucru a cazanului în jur de 80–90°C. Soluția clasică este o vană termostatică de amestec pe retur.

Lemnele rășinoase și tirajul slab

Pinul, bradul sau molidul eliberează mai multe rășini și gaze volatile. Pot fi folosite ocazional, dar esențele tari, bine uscate, lasă, de regulă, mai puține depuneri. La fel de important este coșul: dacă e prea scurt, cu diametru nepotrivit, neizolat sau înfundat, gazele stagnează, se răcesc și se depun. Un horn zidit, fără izolație, e predispus la condens, iar tirajul slab agravează problema și în cazan.

Ce riscuri aduce gudronul

Gudronul nu e doar un inconvenient de curățenie. Lăsat să se adune, poate afecta instalația și siguranța casei.

  • Randament mai slab. Stratul depus pe schimbătorul de căldură izolează metalul. Arzi mai multe lemne pentru aceeași căldură.
  • Coroziune. Condensul acid și gudronul atacă tabla cazanului și pot scurta durata de viață a instalației.
  • Incendiu de coș. Gudronul din horn este foarte inflamabil. Un foc puternic sau o scânteie pot aprinde depunerile.
  • Monoxid de carbon. Dacă gudronul înfundă canalele de fum sau slăbește tirajul, gazele de ardere, inclusiv monoxidul de carbon, pot intra în casă. Riscul e serios și greu de simțit fără un detector de CO.

Dacă observi un miros înțepător de fum, fum care iese greu sau pete negre lucioase în cazan și în coș, nu amâna verificarea.

Cum previi apariția gudronului

Prevenția e mai ieftină și mai sigură decât curățarea unui cazan deja îmbâcsit.

  • Folosește lemne uscate, depozitate 1–2 ani, la adăpost de ploaie, cu aerisire. Verifică umiditatea cu un umidometru pentru lemn: ținta este sub 20%, ideal 12–18%.
  • Arde cu foc viu, nu mocnit. Nu închide aerul la maximum ca să „țină” noaptea. Mai bine încarci corect și lași cazanul să lucreze aproape de puterea nominală.
  • Montează un rezervor de acumulare (puffer), dacă instalația o permite. Cazanul poate arde la putere potrivită, iar surplusul de căldură se stochează în apă.
  • Asigură protecția temperaturii pe retur, în jur de 60°C, cu o vană termostatică de amestec.
  • Reglează aerul de ardere conform manualului: aer primar și secundar deschise cât trebuie, nu blocate de funingine.
  • Curăță cazanul periodic, pe durata sezonului, nu doar o dată pe an. Îndepărtează cenușa și depunerile de pe schimbător și din canalele de fum.
  • Cheamă un coșar autorizat cel puțin o dată pe an, ideal înainte de sezonul rece. Un coș bine izolat, cu tubulatură de inox sau ceramică, ține gazele calde și reduce condensul.

Dacă gudronul s-a format deja, curățarea mecanică rămâne esențială. Depunerile lipicioase nu pleacă la fel de ușor ca funinginea uscată, iar în cazurile grele e nevoie de un specialist. Produsele antigudron se folosesc după instrucțiuni, dar nu înlocuiesc peria și verificarea coșului.

Gudronul în cazanele cu lemne nu e o fatalitate: apare când arderea e rece, incompletă sau hrănită cu lemn umed. Cu lemne măsurate, foc viu, retur protejat și un coș curat, cazanul lucrează mai economic și mai sigur tot sezonul.

Etichete:

Citește și