Tradiții și obiceiuri pe 14 septembrie, Înălțarea Sfintei Cruci. Motivul pentru care în această zi este interzis să mănânci nuci și usturoi
Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită în fiecare an pe data de 14 septembrie și este considerată a fi una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin orthodox și amintește atât de aflarea Crucii, cât și de înălțarea ei solemnă în văzul credincioșilor. Ce este interzis să faci în această zi de mare sărbătoare?
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost instituită de Biserică în urma a două evenimente.
Primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos și înălțarea ei solemnă în văzul poporului, la data de 14 septembrie 335.
Sfântul Mare împărat Constantin cel Mare trăia cu dorința de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul și a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena, în locul unde se spunea că fusese îngropată Crucea fusese. Acolo, peste timp, fusese construit un templu păgân, iar după dărâmarea acestuia și săparea în adâncime, au fost găsite trei cruci, alături de o inscripție pe care scria „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”.
Pentru a identifica Sfânta Cruce, aceasta a fost pusă pe rând deasupra unui om care își pierduse viața. La atingerea uneia dintre cele trei cruci, acesta a înviat și s-a ridicat viu. O altă minune s-a petrecut în cazul unei femei bolnave, care s-a ridicat sănătoasă după ce asupra ei a fost pusă Crucea Domnului.
Prin aceste minuni a fost identificată Crucea pe care fusese răstignit Hristos și din cauza mulțimii de oameni care doreau să o vadă, împărăteasa Elena și patriarhul Macarie au înălțat-o în văzul tuturor.
Sfântul Constantin cel Mare a zidit în acel loc Biserica Învierii Domnului, sfințită la data de 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, lemnul Sfintei Cruci, pentru ca toți cei prezenți să îl poată vedea.
De atunci, această zi a rămas sărbătoarea „Înălțării” sau „Arătării” Sfintei Cruci.
Al doilea eveniment este legat de aducerea Crucii de la perși. În anul 611, aceștia au intrat în Ierusalim, au distrus Biserica Învierii și au luat Crucea pe care fusese răstignit Hristos. În anul 629, împăratul bizantin Heraclius a înfrânt armatele perșilor și a adus Sfânta Cruce înapoi la Ierusalim. Aceasta a fost așezată cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor, la data de 14 septembrie 630.
În anul 634, Sfânta Cruce a fost dusă în procesiune solemnă de la Ierusalim la Constantinopol.
De atunci, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci s-a extins treptat în toată Biserica de Răsărit.Ce nu este bine să faci pe 14 septembrie, de Ziua Crucii
Spre deosebire de alte praznice împărătești, Înălțarea Sfintei Cruci se sărbătorește prin post negru, pentru că amintește de Patimile și de Moartea Mântuitorului Hristos. În tradiția populară, Ziua Crucii este considerată zi de post, iar credincioșii obișnuiesc să postească pentru sănătatea familiei, pentru spor și pentru bunăstarea gospodarilor. În această zi este menționată și dezlegarea la ulei și vin.
De Ziua Crucii se păstrează și obiceiul de a duce la biserică ofrande pentru persoanele care și-au pierdut viața. În unele tradiții, credincioșii sfințesc căni noi pline cu miere și lapte, de toarta cărora se leagă câte un fir de ață roșie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Ofrandele sunt apoi date de pomană celor săraci, în memoria rudelor decedate.
În unele zone viticole, de Ziua Crucii începe culesul viilor și tot atunci se păstrează și obiceiul ca preotul să sfințească via și butoaiele cu vin, pentru ca gospodarul să aibă parte de o recoltă bogată și în anul următor. Totodată, strugurii din ultima tufă de vie nu sunt culeși. Aceștia sunt păstrați pentru păsările cerului și sunt numiți popular „Strugurii lui Dumnezeu”.
În această zi se mai păstrează obiceiul de a bate nucii în gospodăriile în care acest ritual nu a fost făcut de Sfânta Mărie Mică. Tot acum se adună ramuri de alun, despre care tradiția populară spune că, recoltate în Ziua Crucii, dobândesc puteri miraculoase și pot fi folosite de fântânari pentru depistarea izvoarelor subterane.
Pe 14 septembrie se sfințesc la biserică plante precum busuiocul, menta, maghiranul și cimbrul care sunt păstrate lângă cruce în timpul slujbei. În tradiția populară, florile de busuioc sfințit sunt folosite pentru alinarea durerilor, inclusiv a migrenelor puternice sau a durerilor de dinți.
Un alt obicei este legat de pomii care nu mai rodesc. Gospodarii atârnă de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfințit și curpeni, în speranța că pomii vor da din nou rod.
Ziua Crucii este asociată și cu mai multe semne despre vreme. Se spune că plecarea cocorilor vestește vreme rece, tunetul din această zi anunță o toamnă lungă, iar un cârd de ciori gălăgioase este semn că va cădea bruma. În tradiția populară, Ziua Crucii vestește că vara s-a încheiat și că toamna își intră în drepturi.
Totodată, există și o serie de interdicții păstrate în tradiția populară. Spre exemplu, se spune că pe data de 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci, nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, deoarece miezul acestora este asociat cu forma unei cruci.
În tradiția populară, Înălțarea Sfintei Cruci reprezintă și momentul în care pământul se închide în apropierea iernii, luând cu sine insectele și șerpii. De asemenea, se păstrează credința că monedele sfințite în această zi și ținute în portofel, alături de o cruciuliță, aduc belșug și spor în munca de fiecare zi.
