Poți face infarct chiar dacă ai colesterolul «rău» scăzut. Alți doi indicatori din sânge ar putea dezvălui riscul ascuns
Un nivel scăzut al colesterolului LDL nu garantează protecția împotriva infarctului. Cercetătorii au identificat două tipuri de particule care transportă grăsimile prin sânge și care pot favoriza inflamația și deteriorarea arterelor, chiar și atunci când colesterolul „rău” este bine controlat.
Descoperirea provine dintr-un studiu care a analizat datele a peste 35.000 de persoane și a fost verificat într-un al doilea grup, de aproape 6.000 de participanți. Rezultatele ar putea ajuta medicii să identifice mai bine persoanele expuse riscului de boli cardiovasculare, inclusiv atunci când analizele obișnuite arată valori satisfăcătoare ale colesterolului.
Scăderea colesterolului LDL este una dintre principalele metode de prevenire a infarctului miocardic. Medicamentele precum statinele reduc riscul cardiovascular, iar eficiența lor a fost demonstrată în numeroase studii clinice.
Cu toate acestea, unele persoane dezvoltă boală coronariană chiar dacă urmează tratament și au ajuns la valorile recomandate ale colesterolului.
O echipă de cercetători de la Chalmers University of Technology, din Suedia, a investigat mecanismele care ar putea explica acest risc rămas după reducerea LDL.
Rezultatele, publicate în European Heart Journal, arată că anumite lipoproteine ar putea afecta arterele și prin mecanisme diferite de simpla acumulare a colesterolului în pereții vasculari.
De ce infarctul poate apărea chiar dacă LDL este scăzut
Colesterolul LDL, cunoscut drept colesterolul „rău”, este transportat în sânge prin intermediul unor particule numite lipoproteine cu densitate mică.
Atunci când concentrația sa este prea mare, colesterolul poate pătrunde în pereții arterelor și poate favoriza formarea plăcilor de aterom.
În timp, plăcile pot îngusta vasele de sânge și pot limita alimentarea inimii cu oxigen.
Dacă o placă se rupe, la nivelul ei se poate forma un cheag care blochează circulația și provoacă un infarct miocardic.
Reducerea LDL scade probabilitatea apariției acestor evenimente, dar nu elimină toate mecanismele implicate în ateroscleroză.
Hipertensiunea, diabetul, fumatul, inflamația și predispoziția genetică pot menține riscul cardiovascular crescut.
Noul studiu arată că și alte particule care transportă grăsimi pot influența direct procesele inflamatorii și modificările structurale ale pereților arteriali.
Două tipuri de lipoproteine au atras atenția cercetătorilor
Oamenii de știință au comparat trei categorii de particule prezente în circulația sanguină.
Prima categorie a fost reprezentată de lipoproteinele LDL, cunoscute pentru rolul lor în acumularea colesterolului în artere.
Celelalte două au fost:
Lipoproteinele bogate în trigliceride (TRL), care transportă trigliceride și colesterol. În studiul analizat, măsurătorile au reflectat în principal particulele VLDL produse de ficat și resturile rezultate din metabolizarea lor.Lipoproteina(a), prescurtată Lp(a), o particulă asemănătoare LDL, dar care conține o proteină suplimentară, numită apolipoproteina(a).
Toate cele trei categorii pot favoriza ateroscleroza.
Diferența observată de cercetători privește mecanismele biologice asociate fiecăreia.
În cazul LDL, modificările proteinelor din sânge au fost legate în principal de metabolismul lipidelor și acumularea colesterolului.
Pentru TRL și Lp(a), cercetătorii au identificat și legături importante cu inflamația, activarea celulelor imunitare și remodelarea pereților vasculari.
Aceste procese pot favoriza dezvoltarea bolii coronariene chiar și atunci când LDL este redus prin tratament.
Studiul a analizat aproape 3.000 de proteine din sângele a 35.269 de persoane
Cercetarea a folosit date din UK Biobank, una dintre cele mai mari baze de date medicale și genetice din lume.
În analiza principală au fost incluse 35.269 de persoane care nu aveau boală coronariană, accident vascular cerebral sau boală arterială periferică la începutul perioadei de urmărire.
Cercetătorii au analizat concentrațiile a 2.918 proteine din sânge și au investigat legătura lor cu cele trei categorii de lipoproteine.
Au combinat analiza statistică a proteinelor cu informații genetice, folosind o metodă numită randomizare mendeliană.
Această abordare poate oferi indicii suplimentare despre relațiile biologice dintre anumite caracteristici, dar nu înlocuiește experimentele clinice care demonstrează direct efectele unui tratament.
Participanții au fost urmăriți pentru o perioadă mediană de 13,7 ani.
În acest interval, 1.599 de persoane au dezvoltat boală coronariană.
Rezultatele au fost verificate ulterior într-un alt grup, format din 5.915 participanți ai studiului american Multi-Ethnic Study of Atherosclerosis (MESA).
În acest al doilea grup au fost înregistrate 518 evenimente coronariene, pe parcursul unei perioade mediane de urmărire de 18,7 ani.
Riscul cardiovascular a rămas asociat cu anumite proteine chiar și după ajustarea pentru nivelul lipidelor
Cercetătorii au identificat:
30 de proteine asociate cu LDL.471 de proteine asociate cu lipoproteinele bogate în trigliceride.53 de proteine asociate cu Lp(a).
Dintre proteinele asociate cu TRL și Lp(a), 36 au fost comune celor două categorii.
Multe dintre ele sunt implicate în activarea sistemului imunitar și modificările structurale ale vaselor de sânge.
Pentru a evalua legătura cu boala coronariană, echipa a creat scoruri care combinau concentrațiile mai multor proteine.
După ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul, fumatul, indicele de masă corporală, tensiunea arterială și concentrațiile lipoproteinelor investigate, două scoruri au rămas asociate semnificativ cu boala coronariană.
Pentru scorul proteic asociat TRL, fiecare creștere cu o abatere standard a fost însoțită de un risc relativ estimat cu 16% mai mare de boală coronariană.
Pentru scorul asociat Lp(a), creșterea relativă estimată a fost de 9%.
Aceste procente descriu asocierea statistică dintre scorurile proteinelor și evenimentele coronariene, nu creșterea riscului produsă automat de o anumită valoare a trigliceridelor sau a Lp(a).
Scorul proteic asociat LDL nu a mai prezentat o legătură semnificativă statistic după aceleași ajustări.
Acest rezultat nu înseamnă că LDL este inofensiv. Rolul cauzal al colesterolului LDL în ateroscleroză este bine demonstrat, iar noua analiză a urmărit mecanisme suplimentare, independente de concentrațiile lipoproteinelor.
Inflamația ar putea explica o parte importantă a riscului rămas
Una dintre cele mai interesante descoperiri privește procesele inflamatorii din pereții arterelor.
Cercetătorii au identificat proteine asociate cu atragerea celulelor imunitare către vasele de sânge și cu modificarea țesuturilor care formează peretele arterial.
Aceste procese pot influența stabilitatea și evoluția plăcilor de aterom.
În analiza statistică a mecanismelor biologice, modificările proteinelor asociate inflamației și remodelării vasculare au explicat aproximativ 62% din asocierea dintre TRL și boala coronariană.
Pentru Lp(a), proporția estimată a fost de 14%.
Procentele nu reprezintă proporția infarctelor care ar putea fi prevenite prin blocarea inflamației.
Ele descriu cât din asocierea statistică observată a putut fi atribuită unor grupuri de proteine, în condițiile și ipotezele modelului utilizat.
Autorii subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a demonstra dacă proteinele respective participă direct la producerea leziunilor vasculare sau sunt markeri ai proceselor deja existente.
Ce este lipoproteina(a) și de ce merită verificată
Lipoproteina(a), cunoscută și sub denumirea Lp(a), reprezintă un factor de risc cardiovascular influențat în mare măsură de moștenirea genetică.
O persoană poate avea valori crescute ale Lp(a) chiar dacă este slabă, face sport, mănâncă echilibrat și are un colesterol LDL normal.
Spre deosebire de LDL, concentrația Lp(a) este relativ puțin influențată de modificările obișnuite ale stilului de viață.
Un nivel crescut este asociat cu un risc mai mare de boală coronariană și stenoză aortică, afecțiune caracterizată prin îngustarea valvei aortice.
Conform ghidului european ESC/EAS actualizat în 2025, măsurarea Lp(a) ar trebui luată în considerare cel puțin o dată în viața adultă.
Analiza este deosebit de utilă în cazul persoanelor cu antecedente familiale de infarct la vârste tinere, boală cardiovasculară prematură sau suspiciune de hipercolesterolemie familială.
Recomandările europene consideră că o valoare de peste 50 mg/dl, aproximativ 105 nmol/l, reprezintă un factor suplimentar de risc cardiovascular.
Riscul crește progresiv odată cu nivelul Lp(a), iar interpretarea rezultatului trebuie făcută împreună cu ceilalți factori de risc.
Cele două unități de măsură nu pot fi convertite printr-o formulă exactă valabilă pentru toate persoanele, deoarece particulele Lp(a) diferă ca structură și dimensiune.
Ce analize pot oferi mai multe informații decât colesterolul LDL
Profilul lipidic obișnuit include colesterolul total, LDL, HDL și trigliceridele.
Pentru multe persoane, aceste informații sunt suficiente pentru evaluarea inițială, împreună cu vârsta, tensiunea arterială, fumatul, diabetul și antecedentele familiale.
În anumite situații, medicul poate recomanda investigații suplimentare.
Lipoproteina(a) poate identifica un risc genetic care nu este întotdeauna evident din profilul lipidic obișnuit.
Apolipoproteina B (apoB) oferă informații despre numărul particulelor aterogene care conțin această proteină. Analiza poate fi utilă în special când există diferențe între nivelul LDL și celelalte caracteristici metabolice, cum se întâmplă uneori la persoanele cu diabet, obezitate sau trigliceride crescute.
Trigliceridele sunt măsurate frecvent în cadrul profilului lipidic standard. Valorile crescute pot indica un metabolism lipidic modificat și necesită interpretare în contextul riscului cardiovascular general.
Totuși, noul studiu nu recomandă introducerea analizei celor aproape 3.000 de proteine în practica medicală obișnuită.
Scorurile proteice utilizate de cercetători sunt instrumente experimentale, iar utilitatea lor pentru diagnostic și prevenție trebuie demonstrată în studii suplimentare.
Poți avea Lp(a) crescută și colesterol normal?
Da. Cele două valori măsoară caracteristici diferite ale particulelor care circulă în sânge.
O persoană poate avea LDL în limitele recomandate și, în același timp, o concentrație crescută de Lp(a).
Această situație poate explica de ce unele persoane dezvoltă ateroscleroză în ciuda unui profil lipidic aparent favorabil.
Totuși, nici Lp(a) crescută nu înseamnă că infarctul este inevitabil.
Riscul depinde de ansamblul factorilor cardiovasculari, inclusiv tensiunea arterială, diabetul, fumatul, istoricul familial și eventualele boli deja diagnosticate.
În cazul unei valori crescute, medicul poate recomanda controlul mai strict al factorilor de risc care pot fi modificați.
Reducerea LDL rămâne importantă, inclusiv la persoanele cu Lp(a) ridicată.
Ce se schimbă în prevenirea infarctului după această descoperire
Cercetătorii consideră că identificarea mecanismelor inflamatorii asociate TRL și Lp(a) ar putea permite dezvoltarea unor tratamente mai bine direcționate.
În loc să urmărească exclusiv reducerea colesterolului, viitoarele terapii ar putea interveni și asupra proceselor care atrag celulele imunitare în pereții vasculari sau modifică structura arterelor.
Totuși, studiul nu a testat un medicament nou și nu a demonstrat că blocarea proteinelor identificate reduce numărul infarctelor.
Până la obținerea unor asemenea dovezi, prevenirea bolilor cardiovasculare rămâne bazată pe metodele deja validate.
Acestea includ reducerea colesterolului LDL până la țintele stabilite în funcție de riscul individual, controlul tensiunii arteriale și al diabetului, renunțarea la fumat și activitatea fizică regulată.
Pentru persoanele cu un risc cardiovascular crescut, medicul poate recomanda statine sau alte tratamente hipolipemiante.
Medicamentele nu trebuie întrerupte doar pentru că LDL a ajuns la o valoare bună. În multe cazuri, tocmai tratamentul administrat menține nivelul scăzut.
Ce ar trebui să știe persoanele care au colesterolul „rău” scăzut
Un rezultat bun al colesterolului LDL este în continuare o veste favorabilă, dar nu descrie singur sănătatea cardiovasculară.
Noul studiu arată că lipoproteinele bogate în trigliceride și Lp(a) sunt asociate cu procese biologice care pot afecta arterele prin mecanisme suplimentare.
Pentru persoanele cu infarct în familie, boală cardiovasculară prematură sau evenimente coronariene apărute în ciuda unui LDL bine controlat, poate fi utilă discutarea cu medicul a unor investigații suplimentare, inclusiv măsurarea Lp(a).
Descoperirea nu schimbă recomandarea de a reduce colesterolul LDL, ci arată de ce această măsură nu oferă protecție completă. Cercetătorii speră că înțelegerea proceselor inflamatorii asociate celorlalte lipoproteine va permite, în viitor, prevenirea mai eficientă a infarctului.
Acest articol are un rol informativ și nu înlocuiește sfaturile medicului. Pentru orice decizie privind tratamentul, consultați un specialist.
